Distanțe și înălțimi standard, cameră cu cameră

Greșelile de culoare se repară cu o găleată de vopsea. Greșelile de distanță nu se repară deloc — corpul de mobilier e deja tăiat, priza e deja în perete, hota e deja prinsă. De asta cifrele de mai jos merită verificate în desen, cu ruleta în mână, înainte ca cineva să comande ceva.

Niciuna nu e o lege. Sunt medii care vin din felul în care e construit corpul omenesc: cât de sus ajunge mâna fără să ridici umărul, cât loc îți trebuie ca să treci pe lângă un scaun tras, de la ce distanță citești un ecran fără să-ți lași capul pe spate. Când spațiul nu le permite, se încalcă — dar în cunoștință de cauză, nu din scăpare.

Bucătăria, unde greșelile costă cel mai mult

Blatul vine la 90 cm de la pardoseala finită. E media care se potrivește unui om de 1,65–1,80 m. Sub 1,60 m, 85 cm lucrează mai bine; peste 1,85 m, 95. Verificarea de care nimeni nu se ține: stai drept, lasă brațele să cadă, îndoaie cotul la 90 de grade — blatul bun e cu vreo 10–15 cm sub palmă.

Corpurile suspendate se opresc la 50–60 cm deasupra blatului. Mai jos îți lovești capul când tai; mai sus nu mai ajungi la raftul al doilea. Marginea lor de jos ajunge cam la 140–150 cm de la pardoseală.

Hota stă mai sus decât corpurile: 65–75 cm peste plita electrică, 70–80 peste cea pe gaz. Diferența nu e capriciu — flacăra urcă mai sus decât o zonă de inducție, iar producătorii de plite pe gaz o cer în manual. Prea jos e periculos, prea sus nu mai trage.

Triunghiul de lucru leagă chiuveta, plita și frigiderul. Fiecare latură între 1,2 și 2,7 m, perimetrul total sub 7 m. Sub minim te încurci singur, peste maxim faci kilometri prin propria bucătărie. Lângă plită lasă un blat liber de cel puțin 40 cm pe o parte — acolo pui oala fierbinte când o iei de pe foc.

Culoarul dintre două fronturi: 100–120 cm. Sub 90 nu poți deschide cuptorul stând în fața lui. Peste 130 începi să faci pași în plus la fiecare gest.

Masa și scaunele

Ce contează nu e cât e masa, ci cât rămâne în jurul ei. Foto: Clay Banks / Unsplash

Un loc la masă înseamnă 60 cm lățime și 40 cm adâncime. Mai puțin și vecinii se ating cu coatele. La o masă rotundă, socotește 60 cm de circumferință per persoană.

Înălțimea mesei: 75 cm. A scaunului: 45 cm. Diferența de 30 cm e ce îți lasă picioarele să intre. Un blat mai gros de 4 cm mănâncă din ea și începi să simți muchia în coapse.

În spatele scaunului lasă 75–90 cm ca omul să se ridice. Dacă pe acolo se și trece, urcă la 100–110. Asta e distanța pe care o uită toată lumea când alege masa: nu contează cât e masa, contează cât rămâne în jurul ei.

Livingul

Măsuța la 40–45 cm de canapea: destul cât să treci picioarele, aproape cât să ajungi la pahar fără să te ridici. Foto: Sven Brandsma / Unsplash

Canapea–măsuță: 40–45 cm. Suficient cât să treci picioarele, destul de aproape cât să ajungi la pahar fără să te ridici. Înălțimea măsuței — cam la nivelul șezutului canapelei sau puțin sub.

Televizorul: centrul ecranului la nivelul ochilor unui om așezat, adică 100–110 cm de la pardoseală pentru o canapea obișnuită. Montat deasupra unui șemineu ajunge aproape întotdeauna prea sus și te obligă să stai cu gâtul pe spate o seară întreagă.

Distanța de vizionare: între 1,5 și 2,5 ori diagonala ecranului. La un televizor de 55 de țoli (140 cm), înseamnă 2–3,5 m. Dacă în cameră ai 2,5 m, nu-ți trebuie 75 de țoli, indiferent ce zice reducerea.

Dormitorul

Noptiera aliniată cu salteaua, nu mai înaltă: colțul care iese în afară se găsește singur, pe întuneric. Foto: Christopher Jolly / Unsplash

Pe lateralele patului, minimum 60 cm, iar 70–75 dacă acolo se deschide și un dulap. La picioare, 60–90 cm dacă trebuie să treci.

Noptiera se aliniază cu salteaua sau stă cu 5–10 cm sub nivelul ei — altfel te lovești de colț pe întuneric.

Dulapul are 60 cm adâncime dacă bara e frontală, fiindcă atât ocupă un umeraș cu o haină pe el. Sub 55 cm hainele se freacă de ușă. Bara pentru cămăși și sacouri are nevoie de 100 cm pe verticală, cea pentru rochii lungi și paltoane de 150–180.

Baia

Corpul de lumină deasupra oglinzii, cum se montează cel mai des — și exact motivul pentru care fața capătă umbre sub ochi și sub bărbie. Foto: Zac Gudakov / Unsplash

Vasul de toaletă: 40 cm de la axul lui până la peretele lateral, minimum 38. În față, 60 cm liberi. Sunt cifrele care fac diferența între o baie în care stai și una în care te strecori.

Lavoarul la 85 cm. Oglinda deasupra, cu marginea de sus peste nivelul ochilor celui mai înalt din casă. Corpurile de lumină — lateral, la înălțimea feței, nu deasupra: un singur corp în tavan îți sapă umbre sub ochi și sub bărbie, așa cum arată diagrama din articolul despre iluminat.

Cabina de duș: 90×90 cm e minimul care nu te obligă să atingi pereții. 100×100 e confortabilă. Sub 80 devine o cutie.

Circulația, ușile, scările

Un culoar de trecere are 90 cm. Dacă pe el se deschide o ușă, 110–120.

Ușile interioare: 80 cm lățime. Dacă vrei ca prin ele să treacă un scaun cu rotile sau o mobilă mare, 90.

Scările respectă o formulă veche și încă bună: două trepte pe verticală plus una pe orizontală dau între 63 și 65 cm. Practic: treaptă de 17–18 cm înălțime, 28–30 cm adâncime. Povestea lungă, cu toate regulile, e în articolul despre proiectarea scărilor.

Prizele și întrerupătoarele

Partea pe care o regretă toată lumea, fiindcă se decide cu luni înainte, când încă nu știi unde va sta canapeaua.

• Prize obișnuite: 30 cm de la pardoseală. În bucătărie, deasupra blatului: 110–120 cm.
• Întrerupătoare: 90–110 cm, adică la înălțimea mâinii lăsate natural pe clanță. La aceeași înălțime cu clanța ușii arată ordonat și nu greșești niciodată.
• Lângă pat, câte o priză dublă pe fiecare parte, la 60–70 cm — la nivelul noptierei, nu sub ea.
• La birou și la televizor, mai multe decât crezi că îți trebuie. Un prelungitor vizibil e semnul unei prize gândite prea târziu.

Când nu încap

Într-un apartament vechi, jumătate din cifrele de mai sus nu au unde să intre. Atunci se alege ce se sacrifică, și ordinea e cam asta: întâi circulația, apoi siguranța, apoi confortul, la urmă estetica.

Un culoar de 80 cm în loc de 90 se suportă. O hotă montată prea jos peste o plită pe gaz, nu. Un televizor cu 10 cm mai sus decât ideal se uită după o săptămână; un blat cu 10 cm prea sus te doare de spate ani de zile.

Regula practică: cifrele care țin de corp — înălțimea blatului, spațiul din spatele scaunului, distanța de la pat la perete — se respectă. Cele care țin de aparate se negociază, dacă manualul producătorului o permite.

Ce verifici înainte să comande cineva ceva

1. Înălțimea blatului, față de cine gătește de fapt în casa asta.
2. Distanța hotă–plită, din manualul plitei, nu din memorie.
3. Spațiul din spatele scaunelor, cu masa desenată la scară în plan.
4. Înălțimea televizorului, măsurată stând pe canapea, nu în picioare.
5. Poziția fiecărei prize, pe un plan cu mobilierul deja așezat.

Patru dintre cele cinci se verifică pe hârtie, într-o după-amiază. A cincea — prizele — se verifică o singură dată în viața unei renovări, iar dacă o ratezi, o vezi în fiecare zi.